Un mesaj de la Maica Stareţă Tecla

Philotheou, numărul preoților a crescut și am avut și noi un preot; totul și-a aflat locul în mănăstirea noastră.

După 19 ani atunci când ascultarea m-a adus împreună cu maica Efremia aici în Canada, am întâmpinat iarăși aceeași problemă; liosa preoților. Vreme de șapte ani, mănăstirea noastră nu a avut preot. Însă acum nu a mai fost atât de rău pentru că aici preoții erau rânduiți de Arhiepiscop să vină în timpul săptămânii și să slujească Dumnezeiasca Liturghie, așa că ne-am împărtășit. Însă iarăși, în sâmbete și duminici și în zile de sărbătoare nu aveam preot. Preoții trebuiau să slujească în propriile lor parohii și obști. Așa că citeam slujbele singure, împodobeam icoanele, Crucea pentru Înălțarea Sfintei Cruci și pentru Duminica Crucii din timpul Postului Mare. Scoteam afară Crucea Domnului în Joia Mare, și încercam să le încurajăm pe tinerele începătoare, lipsite cu totul de experiența unor asemenea situații.

Acestea, alături de atâtea altele sunt acum o bogăție de experiențe care există înlăuntrul nostru, și ori de câte ori este nevoie, deschide vistieria experiențelor și alegem ceea ce este de trebuință în funcție de împrejurare.

Atunci deodată, ca și cum mi s-ar fi deschis mintea și retrăind toată această stare duhovnicească foarte intens, am luat totul ca fiind un răspuns la rugăciunea mea; mesajul a fost acela că oricine se pregătește cu smerenie, fără a cârti și a se împotrivi, însă cu multă rugăciune și credință în Pronia lui Dumnezeu, și primește aghiasma și anafura în locul Sfintei Împărtășanii și cugetă că „Dumnezeu nu-mi îngăduie să primesc Sfânta Împărtășanie pentru că sunt nevrednic și nepregătit”, atunci această persoană va primi de la Dumnezeu harul răbdării muceniciei, de care vorbea Sfântul Luca, doctorul: „Am iubit pătimirea, pentru că minunat curățește sufletul.”

Ispititorul a voit să închidă bisericile; să ne prefacem casele în biserici. El a închis 11 biserici; să deschidem 11.000. Fiecare casă să devină o biserică; fie ca rugăciunea să se înalțe ca o flacără spre cer; mirosul de tămâie să cuprindă toată împrejurimile; lumânarea și candela să ardă necontenit. Să participăm la slujbe pe alte căi acum, rugându-ne, și nu zăcând sau mâncând sau fumând. Dacă facem aceasta, în loc ca bisericile să se închidă, ele vor crește și se vor răspândi, iar orașe întregi vor deveni biserici. Atunci Dumnezeu va trimite binecuvântarea Sa, și văzând pocăința și credința noastră, va alunga această molimă rea și ne va da libertate împreună cu bisericile noastre ca să viețuim mulți ani slujindu-L.

Vă doresc o Săptămână Mare binecuvântată, urcuș duhovnicesc, îndoită sănătate sufletească și duhovnicească, răbdare și încredere neclintită în Pronia lui Dumnezeu, pentru ca lumina Învierii să strălucească în inimile noastre și să ne umple cu darurile Preasfântului Duh. Amin.

„Înviere binecuvântată și plină de lumină!”

Cu nesfârșită dragoste în Hristos

Cea mai de pe urmă întru Hristos,

Stareța Tecla împreună cu surorile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>