Talcuirea Sfantului Teofilact

pilda-semanatorului-urataLuca VIII 5-15

8, 4-10: Şi adunându-se mulţime multa şi venind de prin cetaţi la EL a zis în pilda: (5) Ieşit-a semanatorul sa semene samânta sa. Şi semanând el, una a cazut lânga drum şi a fost calcata cu picioarele şi pasarile cerului au mâncat-o. (6) Şi alta a cazut pe piatra, şi, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. (7) Şi alta a cazut între spini şi spinii, crescând cu ea, au inabuşit-o. (8) Şi alta a cazut pe pamântul cel bun şi, crescand, a facut rod însutit. Acestea zicand, striga: Cine are urechi de auzit sa auda. (9) Şi ucenicii Lui il întrebau: Ce înseamna pilda aceasta? (10) El a zis: Voua va este dat sa cunoaşteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti în pilde, ca, vazând, sa nu vada şi, auzind, sa nu inteleaga.

Ceea ce a zis David de demult despre fata lui lisus, aceasta acum s-a savârşit, caci zice Psalmistul: „Deschide-voi în pilde gura mea” (Psalm 77, 2). Deci, graieşte Domnul în pilde pentru mai multe [pricini]: adica, şi ca sa-i faca pe ascultatori mai cu luare aminte, şi ca sa atate mintea lor spre cercarea celor zise – caci noi oamenii, obişnuim a le iscodi pe cele ce sunt zise in chip umbros, iar pe cele aratate şi vadite, a le defairna; dar, şi ca ascultatorii cei care sunt nevrednici de cele ce se zic în chip tainic, sa nu le auda. inca şi pentru alte multe pricini graieşte Domnul in pilde.

Deci, „ieşit-a semanatorul”, adica Fiul lui Dumnezeu a ieşit dintru sanurile parinteşti şi dintru a fi El ascuns, şi S-a facut aratat. Şi Cine „ieşitea”? „Semanatorul”, Cel Care pururea „seamana”, caci Fiul lui Dumnezeu nu inceteaza de a semana pururea in sufletele noastre. Caci Domnul nu numai atunci cand invaţa „seamana”, ci şi prin zidirea aceasta, şi prin cele ce ni se fac noua în fiecare zi, „seamana” in sufletele noastre „seminţele” cele bune. Şi „ieşit-a” El nu ca sa-i omoare pe lucratori, sau sa arda ţarina, ci ca „sa semene”, caci plugarul de multe ori iese şi pentru altele, nu numai pentru ca sa semene. „leşit-a semanatorul sa semene samânţa sa”, caci al Sau era cuvantul invaţaturii şi nu strain; pentru ca Proorocii, câte le graiau, nu pe ale lor le graiau, ci pe ale Duhului, şi din aceasta pricina ziceau ei: „Aceasta graieşte Domnul””. lar Hristos avea „samânţa Sa” şi pentru aceasta nu zicea cand invaţa: „Aceasta graieşte Domnul”, ci: „Eu zic voua”‘. Şi „semanând” El, adica învaţând, „una a cazut lânga cale”, nu a zis ca „a aruncat-o semanatorul”, ci ea „a cazut”. Caci „Semanatorul” seamana şi invaţa, iar cuvântul „cade” la cei care il aud, iar aceştia se afla [a fi ori „cale”, ori „piatra”, ori „spini”, ori „pamânt bun” şi intreband ucenicii pentru inţelesul pildei, Domnul le-a zis: „Voua va este dat sa cunoaşteţi tainele imparaţiei lui Dumnezeu”, adica „voua celor care cautaţi a invaţa, pentru ca tot cel care cere ia”. lar care sunt nevrednici de taine, în chip umbros li se graieşte; şi li se pare cum ca ar „vedea”, insa „nu vad”, şi înca li se pare cum ca „aud”, insa „nu inţeleg”. lar aceasta se savarşeşte intru facerea de bine cea catre ei, ca sa nu se osandeasca mai mult ca, dupa ce au cunoscut tainele, le-au defaimat pe ele — pentru aceasta Hristos a ascuns tainele de ei [ochii lor]. Caci acela care a cunoscut tainele, iar apoi le-a defaimat, de mai grea munca [cazna] este vrednic.

8, 11-15: Iar pilda aceasta înseamna: Samânta este cuvântul lui Dumnezeu. (12) Iar cea de lânga drum” sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, sa se mântuiasca. (13) lar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au radacina; ei cred pâna la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada. (14) Cea cazuta între spini sunt cei ce aud cuvantul, dar umbland cu grijile şi cu bogatia şi cu placerile vieţii, se înabuşa şi nu rodesc”. (15) lar cea de pe pamânt bun sunt cei care, cu inima curata şi buna, aud cuvântul, îl pastreaza şi rodesc întru rabdare.

Aici sunt trei cete ale celor care nu se mântuiesc: cei „de lânga cale” sunt cei care nicidecum nu au prin „cuvântul”, ca precum „calea”, calcata fiind şi batuta, nu primeşte întru sine „samânţa”, ca una ce este împietrita, aşa şi cei impietriti cu inima nicidecum nu primesc „cuvântul”, şi deşi aud, nu iau aminte; iar cei „de pe piatra” sunt cei care au primit „cuvântul”, însa mai apoi, din neputinţa omeneasca, întru „ispite” s-au slabit; iar a treia ceata sunt cei care au auzit şi, de „grijile vieţii” sunt inabusiţi. Deci, trei parţi sunt ale celor ce pier şi una a celor care se mântuiesc. Şi vezi la cei care „se inabuşa”, cum ca nu a zis ca „de bogaţie se înabuşa”, ci de „grijile bogaţiei”, caci nu bogatia vatama, ci grijile ei. Caci mulţi din bogaţie s-au folosit, aruncându-o pe aceasta întru pântecele saracilor. Şi socoteşte înca şi Inţelegerea cea cu amanunţime a EvanghelistuIui  cum a zis pentru cei care se mântuiesc: „care auzind cuvântul, îl pastreaza”, caci aceasta a zis-o Evanghelistul, spre a-i osebi de cei „de lânga cale”, ca unii care nu pastreaza „cuvantul”, ci diavolul îl rapeşte de la dânşii. Iar aceasta ce zice: „si rodesc”, a zis-o spre deosebire de cei care „se înabuşa şi nu savârşesc roada”, caci aceia nu fac roada, adica nu duc la savârşire roada. lar aceasta ce zice: „intru rabdare”, a zis-o spre deosebire de cei „de pe piatra”, care primesc cuvântul, dar nerabdând venirea asupra-le a ispitei, netrebnici’s se arata. Vezi cum a zis pentru cei ce se mantuiesc ca „Il pastreaza” şi „rodesc” şi „intru rabdare”? Şi prin acestea trei i-a despartit [osebitj pe aceştia de cei care nu pastreaza „samânta” – care sunt cei „de langa cale” de cei care nu savârşesc roada – care sunt cei ,,dintre spini” – şi de cei ce nu rabda venirea asupra-le a ispitei – care sunt cei „de pe piatra”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>