Vindecarea lunaticului- Tâlcuirea Sfântului Teofilact

vindecarea-lunaticului (1)Şi mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, căzăndu-l in genunchi şi zicănd: Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea in apă.

Acest om se arată a fi foarte necredincios Si din cele zise către el de Hristos: „O, neam necredincios”, dar şi pentru ca-i prihăneşte [invinuieşte] pe ucenici, [după cum se vede mai departe].

Oare, luna pricinuia acestea? Nu, ci diavolul, pândind cand era luna plină şi atunci năvălind asupra lui făcea să fie hulite lucrurile lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi pricinuitoare de rău.

lar tu, Intelege şi că „cel fără de minte [nebun] se schimbă ca luna”, după cum este scris , adică uneori arătându-se mare întru fapta bună, iar alteori mic făcăndu-se şi pierind [prin fapta rea]. Deci, acesta este „lunatic” şi „cade şi in foc” — adică intru focul măniei şi al poftei—„şi in apă” — adică întru valurile vietii celei cu multe griji, intru care este leviatan diavolul, adică cel care impărăteşte în ape. Au, doară, nu sunt valuri unele peste altele grijile bogatilor?

Şi l-am dus la ucenicii Tai şi n-au putut să-l vindece. lar lisus, răspunzand, a zis: O, neam necredincios şi Indărătnc, pănă când voi fi cu voi? Pană cănd vă voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine. Şi lisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.

Vezi, cum acest om aruncă asupra ucenicilor greşeala necredintei sale, spunand că sunt neputincioşi spre vindecare. Deci, Domnul il ruşinează pe el pentru că-i prihăneşte [invinuieşte) pe ucenici, zicănd: „O, neam necredincios!” Adică „nu Intr-atat este greşeala neputintei acelora,cat este a necredintei tale, căci multă fiind [necredinta ta], a biruit pe cea putină putere a lor”. Şi certandu-l pe acela, pe toti de obşte ii mustră, şi pe cei ce stăteau [erau] impreună [cu El şi pe cei ce nu cred.

Iar zicand „pană cand voi fi cu voi?”, arată că pofteşte [doreşte] Patima de pe Cruce şi despărtirea de dănşii, căci zice: „Pănă cand voi petrece cu cei ce Mă ocărăsc şi cu cei necredincioşi?”

 „Şi lisus l-a certat”. Pe cine? Pe cel ce se indrăcea la lună plină. Din aceasta se vede că si el necredincios fiind, pentru necredinta lui s-a făcut sieşi pricinuitor de drac.

Atunci, apropiindu-se ucenicii de lisus,l-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-I scoatem? lar Iisus le-a răspuns: Pentru putina voastră credintă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veti avea credintă cat un grăunte de muştar, veti zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputintă. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugăciune şi cu post.

S-au temut Apostolii nu cumva să fi pierdut darul ce li s-a dat lor asupra dracilor. De aceea. temăndu-se ,de o parte” intreabă pe EI. lar Domnul, ca unora cam nu erau de săvărşit [desăvărşiti], le zice: „«Pentru necredinta voastră», căci de-ati fi avut fierbinte si călduroasă credintă, chiar mică de s-ar fi părut, ati fi isprăvit pe cele mari”.

Iar că au mutat Apostolii munti, nicăieri nu este scris, insă este cu putintă să fi mutat şi să nu se fi scris, că nu toate s-au scris (loan 21, 251. Şi intru alt chip [intelege] n-a fost nevoie, de aceea n-au mutat, dar altele mai mari au făcut. Dar, vezi şi Domnul ce zice: „Veti zice muntelui acestuia «mută-te!» — şi atunci cand veti zice, de Indată se va muta”. Dar Apostolii n-au zis, căci n-a fost nevoie şi de aceea nu s-au mutat muntii. Căci de-ar fi zis, cu adevărat s-ar fi mutat.

lar „acest neam” – adica al dacilor – prin „rugaciune şi postire” se scoate. Că se cuvine ca şi cei care se indrăcesc mai vartos să postească, dar şi cei ce vor sa-i tamăduiasca pe ei, căci atunci rugaciunea este rugaciune cand nu cu betie, ci cu postire se face.Si sa intelegi şi aceasta: toată credinta este „grăunte de mustar”, mică fiind socotită pentru „nebunia propovăduirii” dar dobandind pamant bun,copac mare se face. Iar intru acest copac, „pasarile cerului” – adica gandurile care zboară pe Sus” – „se salăşluiesc” .

Deci, cel care are toată credinta poate zice muntelui „mută-te”, adica dracului. lar acestea zicand, arata că dracul a ieşit”.

Pe cănd străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat in mainile oamenilor.Şi-L. vor omori, dar a treia zi va Şi ei s-au intristat foarte!

Adeseori, mai inainte le spune despre Patimă, ca sa nu socotească [cugete] ei că patimeşte făra voie. Inca ca să-i obişnuiască pe ei cu gandul acesta Si să nu se turbure cănd se vor săvarşi Patimile pe neaşteptate. Dar cu cele de intristare impreuneaza pe cea de bucurie, [spunăndu-le] că va invia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>