Sfântul Isaac Sirul – Celor ce se liniştesc le e de folos încetarea grijilor păgubitoare,intrarea şi ieşirea

sf-isaac-sirul-2Cel cu multe griji nu poate fi blînd şi liniştit, pen-tru că chipurile lucrurilor, pe care le socoteşte că-i sîntde trebuinţă şi cu care se frămîntă, îl silesc să se mişteîn ele şi să se ocupe cu ele fără să vrea şi astfel risipesc pacea şi liniştea lui. Drept aceea, călugărul trebuie săse aşeze înaintea feţei lui Dumnezeu şi să-şi aţinteascăîn chip neschimbat ochiul său spre El, dacă voieşte să-şi străjuiască mintea sa şi să curăţească şi prefacămicile mişcări ce se ivesc în el şi să înveţe să deosebească în chip paşnic gîndurile ce intră şi ies. Iar multele îndeletniciri ale călugărilor sînt un semn al moleşelii lui în ce priveşte hotărîrea de a lucra poruncile lui Hristos.
Ele arată greşelile lor în privinţa celor dumnezeieşti.Fără negrijă să nu cauţi lumină în sufletul tău, nici pace şi linişte în moleşala simţirilor tale. Şi de te în-deletniceşti cu lucruri diferite, nu înmulţi îndeletnicirile tale, ca să nu ţi se împrăştie mintea în rugăciuneata. Căci fără rugăciunea neîncetată nu te poţi apropiade Dumnezeu. Iar de dai minţii tale o altă grijă dupăosteneala rugăciunii, îi pricinuieşti împrăştierea încugetare.Lacrimile şi pălmuirea capului în vremea rugăciunii şi tăvălirea pe jos cu căldură, aduc căldura lor înlăuntrul inimii şi inima zboară în răpirea vrednică delaudă spre Dumnezeu şi strigă: «Însetat-a sufletul meuspre Tine, Dumnezeule cel tare şi viu. Cînd voi veni şimă voi arăta feţei Tale, Doamne ?» (Ps. 41, 3). Numaicel ce a băut din vinul acesta şi după aceea s-a lipsit de el ştie în ce ticăloşie a căzut şi ce s-a luat de la el,datorită moleşelii lui.
O, cît de rea este privirea şi vorbirea pentru cei ce petrec în linişte ! Cu adevărat, fraţilor, e mai rea decît pentru cei ce sînt departe de linişte. Că precum aspri-mea grindinei, căzînd pe neaşteptate pe vîrful plante-lor, le usucă şi le pierde, aşa şi întîlnirile cu oamenii,chiar dacă ar fi foarte scurte şi ar părea folositoare,usucă florile virtuţilor care au înflorit de curînd dinînsoţirea cu liniştea şi care îmbracă cu simplitate şi cufrăgezime pomul sufletului, sădit lîngă izvoarele de apeale pocăinţei. Şi precum asprimea brumei, căzînd peste plantele de curînd odrăslite, le arde, aşa arde şiîntîlnirea cu oamenii rădăcina minţii, din care a început să răsară verdeaţa virtuţilor. Şi dacă convorbireacu cei ce într-o privinţă se înfrînează, în alta mai săvîrşesc mici greşeli, obişnuieşte să vatăme sufletul, cu cît mai mult, convorbirea cu cei proşti şi fără de minte,ca să nu zic lumeşti, şi privirea lor ? Căci, precum omului de neam bun şi cinstit, cînd se îmbată, i se ascundeînsuşirea aceasta şi i se necinsteşte starea, şi cinstealui e luată în rîs de gînduri străine ce intră în el din puterea vinului, tot aşa şi neprihănirea sufletului se tulbură prin privirea la oameni şi prin convorbirea cu ei;şi uită de datoria păzirii sale şi se şterge din cugetarealui ţinta voinţei sale şi se dezrădăcinează din el toată temelia stării vrednice de laudă.Dacă deci întîlnirile şi privirile în larg, ce se întîmplă celui aflat în linişte, sau apropierea de ele din dorinţa de a vedea sau auzi cele ce intră prin porţile vederii şi auzului, ajung spre a pricinui răcirea şi tulburarea cugetării la cele dumnezeieşti şi în timp scurt pot pricinui atîta vătămare călugărului ce se înfrînează, ce vom zice de întîlnirile necontenite şi de împiedicarea îndelungată ce o produc acestea ?Pe lîngă aceea, aburul ce urcă din stomac nu lasăm mintea să primească cunoştinţa dumnezeiască, ci o întunecă, aşa cum pîcla ce se ridică din umezeala pămîntului înceţoşează aerul. Şi mîndria nu vede că umblă în întuneric şi nu cunoaşte gîndurile înţelepciunii.Căci cum ar putea cunoaşte cea care petrece în întunericul ei ? De aceea prin gîndul ei întunecat se ridică peste toate, find mai prejos şi mai neputincioasă decîttoate şi neputînd afla căile Domnului. Dar Domnul ascunde voia Lui de la ea, deoarece ea nu voieşte să umble pe calea celor smeriţi. Iar Dumnezeului nostru fieslava în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>