Despre blîndeţea, simplitatea şi nerăutatea, agonisite prin sîrguinţa înţeleaptă şi nu naturale; şi despre viclenie – Sfântul Ioan Scărarul

68445_ladder-to-paradise1) Lumina zorilor se iveşte înaintea soarelui şi blîndeţea este înaintemergătoarea smeritei cugetări . De aceea auzim şi Lumina, orînduindu-le pe acestea astfel după treptele lor: «Învăţaţi, zice, de la Mine, că sînt blînd şi smerit cu inima«- (Mt. 11, 29). Deci se cade să fim luminaţi de lumină înainte de răsăritul soarelui, ca astfel să putem privi limpede spre soare. Căci cel ce nu cunoaşte mai înainte lumina, nu poate privi soarele, cum ne învaţă ordinea adevărată a celor spuse.

2) Blîndeţea este starea neclătinată a minţii, care rămîne la fel în cinstiri şi necinstiri . Blîndeţea stă în a ne ruga în chip netulburat şi sincer pentru cel ce ne tulbură în vremea tulburărilor ce ni le pricinuieşte. Blîndeţea este lespedea aşezată peste marea mîniei, care risipeşte toate valurile ce izbesc în ea, nesuferind nici o clătinare 609.

Blîndeţea este propteaua răbdării; uşa sau mai bine zis maica răbdării, pricină a deosebirii (a dreptei socoteli, a discernămîntului). Căci: «învăţa-va Domnul pe cei blînzi căile Lui» (Ps. 24, 8). E pricina iertării, îndrăzneala rugăciunii; încăperea Duhului Sfînt. Căci zice : «Spre cine voi privi, dacă nu spre cel blînd şi liniştit» (Is. 66, 2).

Blîndeţea este ajutătoarea ascultării, povăţuitoarea frăţietăţii, frîna celor ce se înfurie, potolirea celor ce se mînie, dăruitoarea bucuriei, urmarea lui Hristos, însuşirea îngerilor, legarea dracilor şi pavăza amărăciunii.

3) In inimile celor blînzi se odihneşte Domnul, iar sufletul tulburat e scaunul diavolului. «Cei blînzi vor moşteni pămîntul» (Mt. 5, 5), mai bine zis îl vor stăpîni.

4) Sufletul blînd e tronul simplităţii. Iar mintea mînioasă e pricinuitoarea răutăţii. în sufletul lin va încăpea cuvîntul înţelepciunii «Domnul va povăţui pe cei blînzi întru judecată» (Ps. 24, 10), mai bine zis în lucrarea deosebirii (dreptei socoteli). Sufletul drept este soţul smereniei. Iar cel viclean este slujitorul mîndriei. Sufletele celor blînzi se vor îmbogăţi întru cunoştinţă iar mintea stăpînită de iuţime locuieşte împreună cu întunericul şi neştiinţa.

5) Mîniosul şi făţarnicul s-au întîlnit şi nu se putea afla cuvînt sincer în convorbirea lor. Dacă vei cerceta inima celui dintîi, vei afla nebunia; dacă vei cerceta sufletul celui de al doilea, vei vedea viclenie.

6) Simplitatea este deprinderea sufletului lipsit de cugetări felurite, care s-a făcut neclintit spre o gîndire nerăutăcioasă. Nerăutatea este o stare senină a sufletului, izbăvită de orice cugetare vicleană.

7) Întîia însuşire a copiilor este simplitatea, nefelurită în gînduri, pe care pînă ce a avut-o Adam, n-a văzut goliciunea sufletului, nici urîţenia trupului său.

8) Bună şi fericită este şi simplitatea aflătoare în unii prin fire; dar nu e ca cea care a fost izbăvită de viclenie prin dureri şi sudori. Cea dintîi e acoperită şi păzită de marea felurime a patimilor. Cea de a doua se face pricina celei mai înalte smerite cugetări. Răsplata celei dintîi este multă ; a celei de a doua este mai mult decît nesfîrşită.

9) Toţi cei ce voim să atragem pe Domnul la noi, să ne apropiem de El în chip simplu, neprefăcut, fără viclenie şi fără multe feluri de gînduri şi fără iscodire, ca şi cum am veni la lecţiile unui învăţător. Căci El fiind simplu şi necompus din multe, voieşte ca şi sufletele ce vin la el să fie simple şi nevinovate. Dar nu se poate vedea niciodată simplitatea fără smerenie . Vicleanul este mai înainte văzătorul mincinos, care-şi închipuie că din cuvinte cunoaşte gînduri şi din înfăţişările din afară, cele aflătoare în inimă ).

10) Am văzut oameni drepţi, care au învăţat de la cei vicleni să se facă vicleni şi m-am mirat cum au putut pierde aşa de repede o însuşire şi un dar al firii.

11) Pe cît de uşor cad cei drepţi, pe atît de greu se pot preschimba cei dimpotrivă. Dar înstrăinarea adevărată, ascultarea, paza buzelor, au putut face de multe ori multe şi au preschimbat în chip minunat boli de nevindecat.

12) Dacă cunoştinţa îngimfă pe cei mai mulţi, nu cumva neştiinţa şi lipsa de învăţătură pot smeri pe măsura lor ? Totuşi sînt unii, fără îndoială rari, care se mîndresc din pricina lipsei de cunoştinţă.

13) Dovadă limpede şi chip vădit al simplităţii fericite ne este de-trei-ori-fericitul Pa vel, care s-a făcut simplu. Dar nimenea n-a văzut şi n-a auzit şi nici nu poate să vadă vreodată o astfel de înaintare în aşa de scurt timp.

14) Călugărul simplu este un animal cuvîntător supus, care-şi pune sarcina sa pe umerii celui ce-1 povă-ţuieşte . Animalul nu grăieşte împotriva celui ce-1 leagă; nici sufletul drept, împotriva povăţuitorului. Urmează celui ce-1 trage precum voieşte acela şi nu i se împotriveşte, mergînd pînă la jertfă.

15) Nevicleană este firea curată a sufletului, care în întîlnirile cu toţi se poartă aşa cum a fost zidită.

16) Dreptatea este cuget neiscoditor, purtare ne-mincinoasă, cuvînt neprefăcut şi nepregătit mai înainte. Precum Dumnezeu se numeşte iubire, aşa se numeşte şi dreptate. De aceea spune şi înţeleptul în Cîntarea Cîntărilor, către inima curată : «Dreptatea te-a iubit pe tine» (1, 4). Şi iarăşi, părintele lui: «Bun şi drept este Domnul» (Ps. 24, 6). Şi pe cei de un nume cu El îi mîntuieşte : «Cel ce mîntuieşte pe cei drepţi» (Ps. 24, 6).

Şi iarăşi: «Dreptatea sufletelor a văzut şi a cercetat faţa lor» (Ps. 10, 8).

17) Viclenia este prefacerea stării de dreptate, cuget rătăcit, mincinoasă cîrmuire de sine ; jurăminte supuse pedepsei; cuvinte împletite ; adînc (voit ascuns) al inimii; prăpastie de viclenie ; minciuna îmbibată în fire; închipuirea de sine devenită firească; contrara smereniei; făţărnicia pocăinţei; izgonirea plînsului; duşmana mărturisirii; regulă de viaţă după plăcerea proprie; pricina căderilor; potrivnica învierii; zîmbetul batjocurii; întristare nebună ; evlavie prefăcută ; viaţă îndrăcită.

18) Vicleanul este împreună-vorbitor cu diavolul şi de un nume cu el. De aceea şi Domnul ne-a învăţat să-l numim pe el aşa, zicînd: «Şi ne izbăveşte de cel viclean»- (Mt. 6, 12).

19) Viclenia este ştiinţă, sau mai vîrtos urîciune drăcească, străină de adevăr, care socoteşte că rămîne ascunsă celor mulţi.

20) Făţărnicia este o stare potrivnică sufletului şi trupului, împletită cu tot felul de gînduri.

21) Să fugim de prăpastia făţărniciei şi de groapa vicleniei 624, ascultînd de cel ce zice : «Cei ce viclenesc vor pieri şi ca o iarbă repede se vor usca şi ca nişte verdeţuri repede vor cădea» (Ps. 36, 5). Aceştia sînt păşunea dracilor.

22) Greu vor intra bogaţii în împărăţie şi înţelepţii fără minte, în simplitate .

23) Căderea a înţelepţii adeseori pe mulţi răi, dă-ruindu-le lor fără voie nerăutate şi mîntuire.

24) Luptă-te să-ţi înşeli pricepereafi26. Şi făcînd aşa, vei afla mîntuire şi nevinovăţie, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin.

Cel ce a suit pe această treaptă, să îndrăznească. Că s-a mîntuit, luînd ca pildă pe Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>