Despre nemîniere şi blîndeţe – Sfântul Ioan Scărarul

88382_sfantul-ioan-scararul-viata

  • Precum apa adăugîndu-se cîte puţin în foc,, schimbă văpaia cu desăvîrşire, aşa şi lacrima plînsului adevărat stinge toată văpaia mîniei şi a iuţimii. De aceea am şi pus acestea în urma lacrimilor.
  • Nemînierea este dorinţa nesăturată de necin­stire, precum în cei iubitori de slavă deşartă dorinţa de laudă este nemărginită.
  • Blîndeţea este starea nemişcată a sufletului, care rămîne aceeaşi, în necinstiri ca şi în laude.
  • Începutul nemînierii este tăcerea buzelor în vre­mea turburării inimii. Mijlocul este tăcerea gîndurilor în vremea turburării subţiri a sufletelor. Iar sfîrşitul este seninătatea împlîntată în suflarea vînturilor ne­curate.
  • Mînia este izbucnirea urii ascunse, a ţinerii de minte a răului. Mînia este pofta de a face rău celui ce ne-a supărat .
  • Iuţimea fierii este aprinderea inimii, iscată pe neaşteptate. Amărăciunea este mişcarea fără dulceaţă, ascunsă în suflet.
  • Iuţimea este mişcarea uşor schimbătoare a pur­tărilor şi o lipsă de aşezare a sufletului.
  • Precum la arătarea luminii se retrage întunere- cul, aşa mireasma smereniei face să piară toată amă­răciunea şi iuţimea. Unii, schimbîndu-se uşor din pri­cina iuţimii, nu se îngrijesc de supravegherea şi tămă­duirea ei: «Pornirea iuţimii lui, e căderea lui» (Iov 5, 2).
  • Iuţimea este o mişcare iute a morii, care într-o clipă a timpului zdrobeşte şi macină mai mult grîu şi rod al sufletului decît alta într-o zi . De aceea să luăm aminte cu grija.
  • Se aprinde repede o flacără sub suflarea unui vînt puternic care, zăbovind peste flacără, arde şi ni­miceşte ogorul inimii.
  • Nu trebuie să uităm, o, prieteni, nici aceasta, că viclenii draci se retrag pentru o vreme, ca negljind noi nişte patimi mari, pentru că le socotim mici, să le facem boli de nevindecat. Precum o piatră colţuroasă şi tare, ciocnindu-se şi frecîndu-se de alte pietre, îşi netezeşte întocmirea ei colţuroasă şi vîrtoasă şi se face rotundă, aşa şi sufletul colţuros şi repezit, amestecîn- du-se într-o mulţime de oameni aspri şi repeziţi şi vie­ţuind cu ei, se întîmplă cu el una din două : sau îşi vin­decă boala prin răbdare, sau, retrăgîndu-se, îşi cu­noaşte slăbiciunea sa, această fugă laşa arătîndu-i, ca o oglindă, slăbiciunea.
  • Omul stăpînit de iuţime, este ca un posedat (epileptic) cu voia, care e îmbrîncit de o părere gre­şită ce s-a zămislit în el fără voie şi astfel cade. Nimic nu e atît de nepotrivit celor ce se pocăiesc ca iuţimea ce turbură. Dacă întoarcerea cuiva de la păcat la sine însuşi are nevoie de multă smerenie, iuţimea e semnul închipuirii de sine .
  • Dacă definiţia celei mai înalte blîndeţi este a răvnîne senin cu inima şi plin de iubire faţă de cel ce ne supără cînd e de faţă, definiţia iuţimii este a te lupta prin cuvinte şi mişcări cu cel ce te-a supărat şi a te înfuria asupra lui chiar cînd eşti singur .
  • Dacă Duhul Sfînt se socoteşte şi este pacea sufletului, iar mînia este şi se numeşte o turburare a inimii, nimic nu opreşte venirea Lui în noi, ca iuţimea:.
  • Foarte multe şi cumplite sînt odraslele iuţimii. Dar am cunoscut o nepoată, una singură, folositoare a ei, care însă e nelegitimă. Am văzut pe unii aprinşi nebuneşte, vărsîndu-şi amintirea răului îngrămădită lung timp în ei şi astfel prin patimă izbăvindu-se de patimă, întrucît, chinuiţi de îndelungata întristare au dobîndit, fie pocăinţă, fie împăcare cu cel urît de ei .
  • Şi am văzut pe alţii care păreau pe nedrept îndelung răbdători, căci prin tăcere îngrămădeau în ei ţinerea minte a răului. Pe aceştia i-am socotit mai nefericiţi decît pe cei ce se înfuriau, ca pe unii care au făcut, prin înnegrire, să nu se mai vadă porumbiţa din ei .
  • Multă băgare de seamă trebuie să avem faţă de acest şarpe. Căci are şi el împreună-lucrătoare firea noastră, ca şi cel ce ispiteşte trupurile. Am văzut oameni înfuriaţi şi din amărăciune scîrbindu-se de mîn- cări şi prin această înfrînare fără judecată adăugau venin peste venin.
  • Şi am văzut pe alţii folosindu-se, ca de o pricină binecuvîntată, mai bine zis nebinecuvîntată, de iuţime şi predîndu-se lăcomiei pîntecelui şi căzînd astfel din groapă în prăpastie. Pe alţii i-am văzut plini de cuminţenie, îmbinîndu-le pe amîndouă (iuţimea şi înfrîna- rea) ca nişte doftori pricepuţi şi folosindu-se cît se poate de mult de mîngîierea măsurii.
  • Uneori cîntarea cu măsură risipeşte iuţimea în chipul cel mai bun. Alteori, cînd e fără măsură şi la timp necuvenit, se însoţeşte cu iubirea de plăcere. Să ne folosim deci de cîntare, rînduind bine timpurile.
  • Aflîndu-mă afară pentru vreo trebuinţă, am auzit pe unii ce se linişteau sfădindu-se în chilia lor, în ei înşişi, din amărăciune şi iuţime ca nişte potîrnichi şi sărind spre cel ce i-a supărat ca şi cînd ar fi fost de faţă. Pe aceştia i-am sfătuit, cu bună credincio- şie, să nu rămînă în singurătate, ca să nu se facă din oameni, draci.
  • Am văzut iarăşi pe unii neînfrînaţi şi împuţiţi de poftirea plăcerilor, arătînd blînzi şi linguşitori, de se putea spune că sînt iubitori de fraţi şi cu feţe binevoitoare. Pe aceştia i-am îndemnat să folosească liniştea ca un brici împotriva neînfrînării şi duhorii din ei, ca să nu cadă din firea cuvîntătoare în cea necuvîntă- toare.
  • Iar fiindcă unii spuneau că sînt purtaţi în chip jalnic spre amîndouă felurile de păcate, i-am oprit să se conducă pe ei înşişi în chip liber. Iar întîistătătorilor lor le-am cerut prieteneşte ca pentru o anumită vreme să le poruncească să împlinească rînduiala aceasta, iar altădată, aceea. Dar prin toate să-şi plece grumazul şi să se supună celui ce îi stăpîneşte şi îi cîrmuieşte.
  • Iubitorul de plăcere obişnuieşte să se vatăme pe sine, dar poate şi pe vreun altul oarecare, prieten de taină. Iar cel stăpînit de iuţime tulbură de multe ori ca un lup toată turma şi necăjeşte multe suflete smerite.
  • Este un lucru urît a tulbura ochiul inimii din mînie, potrivit cu cel ce a zis : «Tulburatu-s-a de mînie ochiul meu» (Ps. 6, 7). Dar mai urît este a arăta pornirea sufletului cu buzele. Iar a face aceasta prin mîini, este cu totul protivnic şi străin vieţuirii călugăreşti,, îngereşti şi dumnezeieşti.
  • De voieşti sau mai bine zis socoteşti să scoţi ţandăra din ochiul altuia, să nu o scoţi pe aceasta cu o bîrnă ci cu o pensă. Bîrna este cuvîntul greu sau purtările urîte. Iar pensa este învăţătura blîndă şi mustrarea îndelung răbdătoare «Mustră, zice, ceartă, mîngîie» (II Tim. 4, 2). Dar nu şi lovi. Iar dacă ar trebui şi aceasta, fă-o rar şi nu prin tine însuţi.
  • Să privim cu luare aminte şi vom vedea şi pe unii din cei cu o fire stăpînită de iuţime, cum postesc, priveghează şi se liniştesc cu rîvna. Că scopul dracilor este să ispitească prin mijloacele care fac să crească patima, amăgindu-i cu părerea că le fac acestea pentru. pocăinţă.
  • Dacă un lup (cu sufletul), cum am spus înainte, poate tulbura turma, luînd ca ajutor un drac, negreşit că şi un frate prea înţelept, plin de untdelemn, ca un foaie, poate face să se liniştească valurile şi să scape corabia, avînd ca ajutor un înger . Pe cît de mare e judecata pe care o ia cel dintîi, pe atîta îşi ia acesta plata de la Dumnezeu şi se face pildă folositoare tuturor.
  • Începutul fericitei neamintiri a răului stă în a primi necinstirile cu sufletul amărît şi îndurerat; mijlocul, în a rămîne faţă de ele neîntristat; desăvîrşirea {dacă este vreo desăvîrşire), în a le socoti pe acestea ca laude. Bucură-te, dacă eşti dintre cei dintîi; fii tare, dacă eşti dintre cei de al doilea; fericit eşti dacă eşti dintre cei de al treilea, ca unul ce te veseleşti în Domnul.
  • Jalnică privelişte am văzut arătîndu-ne din mîndrie, fără să-şi dea seama, cei ce se mînie. Căci mîniindu-se, din pricina înfrîngerii s-au mîniat iarăşi. Şi m-am minunat văzîndu-i cum răzbunau căderea cu altă cădere; şi mi-a fost milă văzîndu-i cum săvîrşeau din pricina unui păcat alt păcat; şi m-am înspăimîntat de viclenia dracilor, văzînd că puţin a trebuit să nu deznădăjduiască de viaţa lor.
  • Dacă s-ar vedea cineva cum e înfrînt cu uşurinţă de mîndrie, de fierea mîniei, de răutate şi făţărnicie, şi dacă s-ar gîndi să tragă sabia cu două tăişuri a blîndeţii şi neamintirii răului împotriva lor, ar intra fierberea şi mişcarea mîniei, dar poate şi a celorlalte patimi, au multe şi felurite pricini şi prilejuri. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele într-un singur chip. îmi dau mai degrabă cu părerea despre sîrguinţa plină de grijă cu care trebuie să caute fiecare din cei ce bolesc de ele, felul tămăduirii lor. Cea dintîi tămăduire ar consta în a cunoaşte cineva pricina patimii lui. Căci odată pricina aflată, noi cei bolnavi vom afla şi leacul tămăduitor prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti.
  • De pildă, cei ce voiesc să intre împreună cu noi la Domnul, la judecata înţelegătoare ce ne stă în faţă, să intre, ca să fie cercetaţi într-un chip umbrit, despre patimile mai înainte pomenite sau despre pricinile lor. Să fie deci legată, de aci înainte, tirana mînie în cătuşele blîndeţii. Şi lovită de îndelunga-răbdare, trasă de sfînta iubire, să stea înaintea acestui scaun de judecată a Cuvîntului şi să fie cercetate cele ale ei în chip amănunţit: Spune nouă, o, lipsito de minte şi de ruşine, numele celui ce te-a născut pe tine şi a celei ce ţi-a dat viaţă spre rele, numele fiilor tăi şi ale fiicelor necurate ! Dar nu numai acestea, ci şi semnul celor ce te-au războit şi omorît! Iar aceea, răspunzîndu-ne, va socoti să spună aşa: Naşterile mele sînt multe; şi tatăl meu nu e unul. Iar maicile mele sînt: iubirea de slavă, iubirea de arginţi, lăcomia pîntecelui, iar uneori şi curvia. Şi cea care m-a născut se numeşte trufia. Iar fiicele mele sînt ţinerea de minte a răului, duşmănia, dezvinovăţirea şi ura. Pîrîşele mele, de care sînt ţinută acum legată, sînt cele protivnice acestora: nemînierea şi blîndeţea. Iar cea care unelteşte împotriva mea se numeşte smerita cugetare. Iar cine a născut-o pe a-ceasta, întrebaţi-o pe ea însăşi la locul ei.
  • Pe treapta a opta s-a aşezat cununa nemînierii. Cel ce e acoperit cu ea din fire, poate nu va fi acoperit cu alta. Insă cel ce a dobîndit-o din sudori, a trecut peste cele opt pentru totdeauna.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>