Despre grijile vietii – Tâlcuirea Sfântului Teofilact

sermon-on-the-mount26, 22-23: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. (23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult!                      

Aceasta zic [Domnul]: „Dacă îţi vei pironi mintea la grija pentru avuţie, ai stins «lumina», ai întunecat sufletul. După cum şi «ochiul curat», adică sănătos, luminează trupul, iar de este «rău», adică bolnăvicios [bolnav], îl întunecă, aşa şi mintea se orbeşte de grijă. Iar dacă mintea se va întuneca, sufletul se face «întuneric» şi, cu mult mai vârtos, trupul .

6, 24″: Nimeni nu poate să slujească la doi domni

„Doi domni” numeşte pe cei ce poruncesc cele împotrivă, adică pe Dumnezeu şi pe mamona Iar noi facem domn al nostru pe diavolul, după cum şi pântecele ni-l facem Dumnezeu; dar, Domn firesc şi adevărat este Dumnezeu, iar mamona este nedreptatea.

6, 24b: Căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pc celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.    Vezi că este cu neputinţă ca cel bogat şi nedrept să slujească lui Dumnezeu? Fiindcă iubirea banilor îl îndepărtează de la Dumnezeu.

6, 25″: De aceea zic vouă: nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. De ce să nu ne îngrijim? Pentru că grija îndepărtează de Dumnezeu.

Iar sufletul nu mănâncă, pentru că este netrupesc.

Şi spune aceasta după obiceiul cel de obşte, că se pare a nu suferi [a nu răbda] sufletul să fie [să vieţuiască] in trup, de nu se va hrăni trupul.

Dar nici nu opreşte de la a lucra, ci de la a ne da pe noi cu totul grijilor şi de la a ne lenevi în lucrul lui Dumnezeu. Iar de vreme ce se cuvine a lucra pământul, atunci dară, să purtăm grijă şi de suflet!

6, 25″: Au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

Oare, Cel ce l-a dat pe cel „mai mare” – pe suflet – şi trupul  l-a zidit, nu va da El hrană şi haină?

6, 26: Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

Ar fi putut aduce pildă pe [Proorocul) Ilie sau pe (inaintemergătorul Ioan, dar pomeneşte păsările, pentru ca să ne ruşineze pe noi, căci suntem şi decât acestea mai necuvântători, iar Dumnezeu Ie hrăneşte şi pe acestea, punând într-însele cunoştinţa cea firească spre a aduna hrană.

6,27: Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?

Aceasta zice arătând că, măcar de te şi grijeşti, nimic nu faci [împlineşti], de nu va voi Dumnezeu. Deci, pentru ce, în deşert, însuţi te sfarămi?

6.28-29: Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi?’ Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. (29) Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia

Ne ruşinează pe noi nu numai prin necuvântătoarele păsări, ci şi prin crinii cei ce se veştejesc; căci, dacă Dumnezeu pe aceştia astfel î-a împodobit, măcar că nici o trebuinţă nu era, cu mult mai vârtos va împlini trebuinţa hainelor noastre. Şi mai arată [Domnul Hristos] că chiar de foarte te vei griji, nu poţi a te impodobi precum crinii, căci nici Solomon cel preaînţelept şi preadesfătat, întru toată împărăţia sa, n-a putut a se îmbrăca întru acest chip.

6,30: Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor. Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?  

De aici învăţăm că nu se cuvine a ne îngriji pentru podoabă, că aceasta este a florilor celor trecătoare. Deci, tot cel care se împodobeşte, „iarbă” este.

Iar când spune „voi”, îi numeşte pe cei cuvântători [făpturile cugetătoare], cărora le-a zidit sufletul şi trupul.„Puţin credincioşi” sunt cei care segrijesc, că dacă ar li avut credinţă de săvârşit [desăvârşită] către Dumnezeu, nu s-ar fi grijit aşa neîncetat [înverşunat].

6,31-32a: Deci. nu duceţi grijă:i’, spunând: ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? (32) Că după toate acesta se străduiesc neamurile

Nu opreşte a mânca, ci opreşte a spune: „Ce vom mânca?” Aşa se întreabă cei bogaţi de cu seara: „Ce vom mânca mâine?” Vezi, [aşadar,| că opreşte desfătarea şi neînfrânarea! 

6,32b-33: Ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele (33) Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Împărăţia lui Dumnezeu este dobândirea bunătăţilor, iar acestea se câştigă prin ..dreptate”. De aceea, celui ce caută cele duhovniceşti, i se adaugă şi cele trupeşti, dintru iubirea de dăruire a lui Dumnezeu.

6,34: Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, că ziua de mâine se va îngriji de ale sale”. Ajunge zilei răutatea ei.Numeşte „răutate a zilei” – sfărâmarea [zdroaba] şi chinuirea,

Aşadar, ajunge să te sfărâmi şi să te chinui pentru ziua de astăzi, căci grijindu-te şi pentru ziua de mâine, când te vei îndeletnici întru lucrurile lui Dumnezeu, de vreme ce pururea te sfărâmi [zdrobeşti] pentru cele trupeşti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>