Evanghelia din Duminica Mironositelor-Talcuirea Sfantului Teofilact

myrrhbearers-at-tomb (1)

Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei, Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi

Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus.(Matei 27,57-58)Luca(23,50-52)

Fericitul Iosif, slujind inca Legii , pe Hristos L-a cunoscut ca este Dumnezeu; pentru aceasta indrazneste indrazneala laudata, ca nu a cugetat: “sunt bogat si voi cadea din bogatie , de voi cere trupul Celui Care a fost osandit pentru rapirea de imparatie si voi fi clevetit de iudei”. Nimic dintru acestea n-a zis intru sine , ci toate socotindu-le in al doilea rand si trecandu-le cu vederea ,a cerut spre a fi ingropat trupul Celui Ce s-a[a fost] osandit.

“Iar Pilat s-a mirat ca a murit asa degraba”, ca socotea ca va suferi El mai mult,precum [a fost cu] talharii.Si a intrebat  sip e sutas “daca a murit demult”.

Deci Iosif ,luand trupul, a cumparat giulgiu si pogorandu-L pe El de pe cruce, L-a infasurat  cu giulgiul,pe Cel cinstit cu cinste ingropandu-L;ca ucenic era si el al lui Hristos si stia cum se cuvine a cinsti pe Stapanul. Si “cu bun chip” era el,adica cinstit,cucernic,fara de prihana; iar “sfetnic” era el,adica dregator cu slujba si insemnatate obsteasca,fiind silit prin slujba lui a cerceta pricinile cetatii. Si multora,de multa ori, le-au venit asupra-le primejdii din aceasta dregatorie,din pricina rautatilor din cetate.Sa auda deci bogatii si cei ce se indeletnicesc la lucrurile cele de obste ale norodului, cum pe Iosif cu nimic nu l-a impedicat [intors] dinspre fapta cea buna dregatoria sfetniciei.Iar “Iosif” se talcuieste “adaugire” iar  “Arimatea”, “tinand pe Acela”.

O, deci, faca-se ca si noi, ca “Iosif din Arimateia” sa fim, pururea adaugand la drumul faptei celei bune intru a tine pe Acela – adica pe Cel cu adevarat bun!Sa luam inca si Trupul Lui Iisus prin impartasire si sa-L punem pe El in “mormant sapat in piatra” – adica in suflet ce tine minte si nu uita pe Dumnezeu.Inca fie sufletul acela “sapat in piatra”, adica de la Hristos – care este “Piatra”-avand intemeiere (Faptele Apostolilor 4, 10-11;Efeseni 2,20;Petru 2,4).Si sa-L infasuram pe El “in giulgiu”, adica sa-L primim pe El in trup curat,ca oarecum giulgiu si haina a sufletului este trupul nostru.Deci se cuvine nu numai in suflet curat sa primim Dumnezeiescul Trup al Domnului, ci si in trup curat si sa-L infasuram pe El- adica sa-L intoarcem si sa-L strangem, iar nu sa-L intindem, pentru ca Taina este stransa [infasurata] si ascunsa, iar nu intinsa [aratata]. 

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

Necugetand femeile nimic mare ori vrednic de Dumnezeirea lui Iisus, sedeau langa mormant. Si miruri cumpara [femeile] spre a unge trupul dupa obiceiul iudeilor, pentru a fi trupul bine mirositor si pentru a nu suferi imputiciune din pricina stricaciunii; caci mirurile, avand [oarecare] putere de a usca si sorbi umezeala trupului, neputred it pazesc pe el. Unele ca acestea socoteau [cugetau] femeile. Si „foarte de dimineata” — la Matei 28 zicandu-se aceasta prin cuvintele „sambata tarziu„, iar la Luca 24 prin „manecare adanca „intru una din sambete” — adica intru cea dintai din zilele saptamanii, pentru ca „sambete” erau numite zilele saptamanii, iar „una” era numita cea dintai dintre ele sculandu-se au venit la mormant Si se intrebau intre ele: „Cine ne va pravali piatra”. Iar in vremea in care au cugetat ele acestea, un Inger a pravalit piatra, femeile nesimtind nimic, lucru pe care si Matei it zice, cum ca dupa ce au venit femeile, un Inger „a pravalit piatra” (Matei 28, 2). Iar Marcu a trecut sub tacere acest lucru, fiindca a spus Matei de cine a fost pravalita piatra. Iar de zice Matei ca Ingerul „sedea” pe piatra (Matei 28, 2), iar Marcu zice ca femeile l-au vazut pe Inger dupa ce „au intrat in mormant„, inlauntru sezand, nu se cuvine a te turbura, caci este cu putinta ca pe cel pe care l-au vazut sezand afara pe piatra (precum zice Matei), tot pe acesta este cu putinta sa-l fi vazut iarasi inlauntru in mormant, apucand el mai inainte de femei, si intrand. Iar unii zic ca altele au fost femeile cele de la Matei si altele cele de la Marcu si cum ca Maria Magdalena cu toate mergea, fierbinte fiind si infocata cu osardia. Deci, cel ce s-a aratat a zis femeilor: „Nu va inspaimantati!”, caci el le izbaveste mai intai pe ele de temere, iar apoi si Invierea le-o binevesteste. Si „rastignit” Il numeste pe El, ca nu se rusineaza de Cruce, fiind aceasta mantuirea oamenilor si capul [tuturor] bunatatilor. „S-a sculat!” [„A inviat!] „De unde este aratata aceasta? Ca nu este aici! Si voiti a va incredinta? Iata locul unde L-au pus pe El!” Si, cu adevarat, pentru aceasta a ridicat Ingerul piatra, ca sa arate locul.

Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru”. Pe Petru il deosebeste de ucenici ca pe un verhovnic — cu mai multa cinste numindu-l pe el osebit de aceia —, sau fiindca Petru s-a lepadat? De ar fi venit si ar fi zis femeile: „Ni s-a poruncit sa spunem ucenicilor”, Petru ar fi zis [raspuns]: „Eu m-am lepadat, de acum nu mai sunt ucenic al Lui, caci M-a lepadat [si El] pe mine, m-a urat [Domnul]”; deci, pentru aceasta adauga: „si lui Petru”, ca sä nu se sminteasca Petru, ca unul ce de acea chemare nu s-a invrednicit, fiindca s-a lepadat si pentru aceasta nici impreuna cu ucenicii a se randui n-a fost vrednic. Iar „in Galileea” ii trimite pe ei ca sa ii scape de turburare si de multa frica din partea iudeilor. Iar pe femei le-a cuprins multa frica si spaima din pricina vederii ingerului si pentru infricosata Inviere. Si pentru aceasta „nimanui nimic n-au spus”, fiindca se temeau de iudei; sau erau tinute din pricina fricii care le cuprinsese la infricosatoarea vedere [a ingerului] si mintea le era turburata si de aceea „nimanui nimic n-au spus„, uitand si cele ce au auzit.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>