Evanghelia din Duminica Sfantului Apostol Toma-Talcuirea Sfantului Teofilact

ioanŞi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;

Cărora veţi ierta păcatele,  le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

Dup ace Maria[Magdalena] “a vestit acestea ucenicilor”(Ioan 20,18),se putea ca aceia,ori sa nu-i fi crezut ei,ori,de ii vor fi crezut,sa se fi mahnit,cum de nu s-au indvrednicit ei de a-L vedea pe Dansul.Pentru aceasta in aceeasi zi”sta” Domnul inaintea lor,a celor care insetau,pentru aceea,ca au auzit ei de la femeie ca [El] a inviat,insa se temeau de iudei,si,pentru aceasta,pofteau mai mult sa-L vada pe Cel Care era singura lor mangaiere.Deci “a stat”inaintea lor “seara”,pentru ca a asteptat ca  sa se adune toti; iar “fiind usile incuiate”- ca sa arate ca asa a inviat sic and era piatra deasupra mormantului. Si de s-ar fi minunat cineva , cum nu l-au socotit pe El a fi naluca[nalucire]? Intai ,mai vartos[cu prisosinta],pentru ca femeia,mai inainte apucand,multa credinta le-a pricinuit; iar apoi,si pentru ca,lina le-a aratat lor fata [Sa],inca si prin glas le-a alinat lor mintea,care era turburata,zicand:”Pace voua!”,adica: “Nu va turburati”;inca, totodata,le aduce aminte lor si de graiul acela,care mai inainte de Cruce li l-a grait lor:”Pacea Mea o dau voua”(Ioan 14,27) Si s0au bucurat vazandu-L pe Domnul,caci si aceasta o a zis[El] mai inainte de Cruce:”[Iarasi]va voi vedea pe voi si se va bucura inima voastra”(Ioan 16,22).Si ,fiindca cu iudeii aveau ei razboi neimpacat,iarasi le zice lor:”Pace!”.Caci precum femeilor le-a zis “Bucurati-va!”(Matei 28,9),pentru ca in scarbe[dureri] era neamul lor,,asa si acestora,”pacea” le-o da,pentru razboiul[razboirea]pe care il aveau si aveau sa-l aiba toti cu dansii.Asadar,potrivit le este acelora aceea –adica “Bucurati-va!” – pentru ca ,intru scarbe[dureri] au fost blestemate sa nasca (Facere 3,16); iar barbatilor, a avea “pace” – pentru razboaiele[razboirile] cele pentru propovaduire.Inca intru aceasi data arata si ispravile Crucii,iar acestea au fost “pacea”. Pentru aceea si zice:”De vreme ce,prin Cruce “pace” s-a savarsit,pentru aceasta,va trimit pe voi la propovaduire”.Si mangaindu-i pe ei si imbarbatandu-i zice:” Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.”.Caci lucrul Meu il primiti,pentru aceasta indrazniti,ca voi fi impreuna cu voi”.Si , vezi  stapanirea,caci nu a zis ca: “Voi rug ape Tatal Meu si va va trimite pe voi”, ci “Eu va trimit pe voi”.

Si sulfa si le da Duh Sfant, nu darul cel desavarsit al Sfantului Duh acum dandu-li-L lor – caci pe acesta in ziua a cincizecea avea sa-L dea (Faptele Apostolilor 2,2-4) – ci spre primirea Duhului , vrednici pe eifacandu-i.Caci zice :”Luati Duh sfant” adica,faceti-va vrednici spre a lua Duh”.Si este (trebuie) a zice ca o putere oarecare  si dar duhovnicesc le-a dat lor: nu ca sa scoale[invieze] mortii sis a faca puteri[minuni],ci ca sa ierte pacatele.Pentru aceasta, a si adaugit pe urma:”Carora veti ierta pacatele,se vor ierta lor”,aratand ca pe acest chip [fel] al darurilor duhovnicesti li L-a dat lor – adica al iertarii pacatelor. Iar,dupa Inaltare, Insusi Duhul pogorandu-Se, sip e ale semnelor puteri,sip e ale tuturor celorlalte daruri, din destul le-a dat lor.

Si ,cu cuviinta este a cerca [cumpani],pentru ce nu Se arata [Domnul] ucenicilor in Galileea,ci in Ierusalim.Caci Matei si Marcu zic ca El S-a fagaduit lor ca “in Galileea Il vor vedea” (Matei 28,7). Asadar,cum se arata in Ierusalim ? Deci ,zic unii:Ce este aceasta [nedumerire] ? Pentru ca nu a zis ca: “Numai in Galileea ma ve-ti vedea” , pentru aceea,aceasta este bogatie a aratarii[Sale]celei de multe ori si nu are prihanire de minciuna.Apoi, aceea,anume ca”Il vor vedea” pe El ,”in Galileea”,tuturor ucenicilor – nu numai celor doisprezece, ci si celor saptezeci – li se fagaduieste, iar in Ierusalim,numai celor doisprezece S-a aratat – asadar,nici o neunire nu este aici. Caci in Galileea S-a  aratat tuturor,iar celor doisprezece,in Ierusalim;ca multe fiind aratarile,unii pe unele, altii pe altele le-au scris. Insa, uneori,si pentru acelasi lucru,spunand doi Evanghelisti,cel de-al doilea le implineste pe cele care s-au zis cu lipsa de cel dintai.

Si , socoteste vrednicia preotilor,caci dumnezeiasca este,pentru ca a li Dumnezeu este a ierta pacatele(Matei 9,2). Asa se cuvine sa-i cinstim pe ei,ca pe Dumnezeu;caci, macar[si]nevrednici de vor fi,ce este aceasta ? Ai darurilor Dumnezeiesti sunt slujitorii si darul lucreaza printr-insii , precum si prin asinul lui Varlaam a grait(Numeri 22,30);si nu opreste nevrednicia noastra,darul.Asadar,fiindca prin preoti se da darul,se cuvine sa-I cinstim pe ei.

Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.

Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!

Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
Nu era Toma impreuna cu ucenicii, caci se poate ca el,inca sa nu se fi adunat din risipire[imprastiere].Si ce este aceasta:”carele se zice Geaman”? Aceasta este talcuire a numelui “Toma”.Caci ,precum “Chifa se talcuieste Petru”(Ioan 1,42) asa si “Toma se zice” – adica se talcuieste “Geaman”. Si,  acu cuviinta pomeneste[Evanghelistul] de talcuirea aceasta a numelui, ca sa ne arate noua ca un indoicios [sovaielnic] oarecare era el,si,mai dinainte,dintru inceput,avea acest fel de obicei [narav],precum il arata si numele.

Si, graindu-I ceilalti ucenici despre Domnul, el “nu credea”, nu ca pe niste mincinosi pe ei socotindu-i, ci lucrul Invierii parandu-i-se a fi cu neputinta; pentru aceasta si este mustrat, ca un iscoditor mai presus de masura [cuviinta, cumpat].Caci precum a crede lesne este lucru al usurimii mintii, tot astfel, foarte a se impotrivi este al mojiciei si al grosimii [grosoloniei].Si vezi ca a zis ca nici ochilor [sai] nu [va] crede, ci a adaugit si aceea : “De nu voi pune mana mea”.Si de unde stia ca “semne” avea “coasta” [Domnului]?Fiindca auzise de la ucenici.Si pentru care pricina nu indata I Se arata lui [Mantuitorul], ci “ dupa opt zile”?Ca, invatandu-se ei de la cei impreuna cu dansul ucenici si pe aceleasi auzindu-le, spre si mai multa dorinta sa se aprinda si mai credincios, pe urma, sa se faca [sa catre cei impreuna cu ei ucenici, nu asteapta ca, de la acela sa auda ceva de acest fel, ci El mai inainte apucand, plineste cele ce [le] poftea, pentru ca graiurile lui le-a zis [Domnul].Si vezi ca mai intai l-a certat, caci zice :”Adu mana ta”, iar dupa aceea l-a sfatuit : “Nu fi necredincios, ci credincios”.De unde este aratat ca, din necredinta este indoiala, si, in zadar, unii ii fac [ hatar, favoare] lui Toma, zicand ca intr-adins nu a crezut lesne, caci iata: Domnul il numeste pe el “necredincios”.Si vezi-l pe cel care mai inainte era necredincios, cum din pipairea coastei, Bogoslov [Cuvantator de Dumnezeu] preabun s-a aratat.Caci, pe cele doua firi si un Ipostas al unuia Hristos a invatat [vestit, marturisit].Pentru ca zicand: “Domnul meu”, a insemnat [aratat] firea cea omeneasca, deoarece la oameni se zice numele acesta: “Domnul “- precum [ si] aceea : “Doamne de L-ai luat tu pe El”(Ioan, 20,15) ; iar, zicand : “Dumnezeul meu”, a aratat fiinta cea dumnezeiasca; si asa, [a marturisit] ca Unul si Acelasi este “Domn” si “Dumnezeu”.

Si, aratandu-ne noua Domnul ca acesta este lucrul credintei- a primi cele care neu se vad- graieste : “Fericiti cei ce nu au vazut, si au crezut”.Si-I insemneaza [arata] aici pe ucenici, care nici “semnul au crezut.Si nu lipsindu-l pe Toma de fericire, azis aceasta [Domnul], ci mangaindu-I pe cei ce nu au vazut.Caci de vreme ce multi zic ca : “Fericiti sunt ochii care L-au vazut pe Domnul” ii mangaie pe acestia [care nu au vazut], pentru ca acesta, mai vartos [cu prisosinta] este lucru fericit: a nu vedea, si a crede.

Si cum, trup nestricacios [avand Domnul], S-a aratat avand semne si a fost pipait de mana omeneasca?Pentru ca, acestea toate au fost pogorare pentru neputinta lor.Caci trupul acela care a intrat inauntru, “fiind usile incuiate” si atata de subtire si de usor a fost, de toata grosimea era slobod.Deci, arata acestea, ca sa fie incredintata Invierea si, pentru aceasta, inviaza avand semnele Crucii si gaurile piroanelor.De vreme ce si ceeea ce a mancat, nu pentru nevoia trupului, ci spre incredintarea Invierii a mancat.(Luca, 24,42-43).Caci, precum mai inainte de Cruce, deasupra valurilor umbland (Ioan 6,19), nu de alta fire [Isi] avea trupul, asa si acum, pipaicios [pipaibil,palpabil] si semne avand, il arata pe el; insa si nestricacios il poarta pe el [Domnul], macar ca, pipait si vazut il arata.Caci, acestea se arata pentru incredintare si nu pentru nevoia si legea trupului.Pentru ca tot ce se mananca, in afedron se duce si se preface (Matei,15,17), care lucru nu a fost dupa Inviere,la Hristos,ci, de oarecare putere nevazuta si dumnezeiasca se mistuiau cele ce se mancau, nu spre incredintarea Invierii luandu-se [mancandu-se acelea].

Si vezi, cum, pentru un om- pentru Toma zic- , nu a judecat [a socotit] Domnul a fi lucru nevrednic a Se pogora neputintei si “coasta” a-Si arata, ca sa mantuiasca un suflet care nu credea.Asa si noi, nu trebuie sa defaimam pe nici unul, macar, orisicat de mic [ar fi].

20,30-31 : Deci si alte minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea acesta.(31)Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele lui Iisus.

Pentru care “semne [minuni]” zice aici Evanghelistul? Oare, pentru cele mai dinainte de Cruce?Nu, ci pentru cele de dupa Inviere, caci aduce pe urma: “a facut  [ Iisus] inaintea ucenicilor Sai” iar pe cele mai  dinainte de Cruce, nu “inaintea ucenicilor”, ci inaintea tuturor le facea.Pentru aceea, acestea despre care acum graieste Evanghelistul, cele de dupa Inviere sunt.Caci, numai cu ucenicii impreuna petrecand “patruzeci de zile”(Faptele Aposolilor 1,3), arata “semne” ale Invierii.Pentru ca, precum , mai inainte de Cruce, facea semne [minuni], aratandu-Se pe Sine Insusi ca este “Fiul lui Dumnezeu”,asa, si dupa Inviere savarsea minuni “inaintea ucenicilor”, aratandu-Se pe Sine ca este “Fiul Omului”-adica poarta trup, macar ca nestricacios si mai dumnezeiesc si nemaisupus de acum legilor trupesti.

Deci,”multe semne [minuni]” ale Invierii s-au facut, insa numai “acestea s-au scris” si, nici acestea, pentru iubirea de cinste sau adaugirea slavei Celui Unuia-Nascut cu, “ca voi”-zice [Evanghelistul]-“sa credeti”.Si care este folosul?Si cui I se aduce [aceasta]?Nu lui Hristos, caci ce folos Ii este Lui din a crede noi?Ci la noi se intoarce.Pentru ca, zice [Evanghelistul]:”Ca, crezand, viata sa aveti intru numele Lui”.Pentru ca “crezand” ca [El] a inviat si este viu, noua “viata” ne-o castigam, caci pentru noi a inviat si este viu.Iar cel ce Il socoteste pe El ca este mort si nici nu a inviat, nici nu este viu, singur lui insusi isi adevereste [vadeste] si isi hotareste moartea si stricaciunea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste taguri și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>